Vin zorii
străbat prin geamurile fumurii,
nuntașii sunt cu toții obosiți,
muzicanții
suflă somnambulic în surle,
bat cu lentoare din chimvale.
Mire și mireasă
stau încremeniți în jilțuri
– biete taburete descleiate –
nici preot și nici dascăl
nu mai țin isonul,
moțăie în cap de masă
printre resturi și pahare
ca la nunta din Cana
după vinul cel bun.
În lumina zorilor
pe pereții albi se profilează
o umbră amenințătoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera unei nunți spre final, când oboseala și deziluzia se instalează. Imaginea nunții din Cana, unde vinul s-a terminat, sugerează o pierdere a bucuriei inițiale și o prezență amenințătoare în umbră.