Notre-Dame locuia la Camera de Comerț.
Scriai versuri în taxiuri de piață.
Descopereai în fundul pivnițelor serul
împotriva deznădejdii și a tristeții.
Poet, te spânzurai: era o veselie!
Pictor, pictai cu propriul tău sânge:
era mai cald.
Și-acum ești, Paris, domiciliul
unui cer mincinos,
unui fluviu ce nu mai păstrează accentul statuilor tale.
Paris ce-ți urmezi propriul cortegiu funebru,
fără măcar să verși o lacrimă în urma ta!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de pierdere și decădere a Parisului, odată un centru al artei și culturii, acum un loc al minciunii și al uitării. Orașul își urmărește propria moarte fără regret.