Când ai să te-ntorci, într-o vară
Mult prea mult frig voi avea în priviri
Și răspunsul meu va cădea pe seară
Să crească o noapte peste lungi amăgiri.
Am meritat toată răzbunarea,
Însă mult prea mult te-ai răzbunat
Parcă zece vieți aveam, nu una
Și la coșul morții viața mi-am aruncat.
Refren:
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult viața noastră-a trecut,
Mult prea mult, mult prea mult,
Mult prea mult nu mai pot să te-ascult.
Nu sunt trist, nici vesel, sunt o umbră care
Nu găsește drumul prin labirint
Cade ploaia rece pe obrazul plâns de sare,
Pe suflet rănit am armura de-argint.
Mai aud un clopot care-mi bate-n lună
Și mi-aduc aminte-n tot de chipul tău
O poveste care-ncepe să apună
Plouă spre-nălțime, eu mă-nalț spre hău.
Sensul versurilor
The song expresses deep regret and sorrow over a lost relationship. The lyrics convey a sense of being haunted by memories and the feeling that the pain of the separation has been excessive. The speaker is caught between sadness and apathy, seeking escape from their emotional turmoil.