Ion Caraion – Sânge Coagulă și Solei

O mulțime de cârje goale își pierduseră stăpânii
Talerele oarbe își aminteau,
ca de niște vase nespălate,
de tâmplele morților.
Și uitându-se-n apă, le căutau
bătrânilor heliotropi
urmele obrajilor.
Pe fiecare tipsie: un cap de-mpărat,
din care ciuguleau vrabia, cioara.
…….
Prin ochii lor umblă caii și moara.

Sensul versurilor

Piesa explorează teme profunde legate de moarte, pierdere și amintire. Imaginile puternice și simbolice sugerează o meditație asupra efemerității vieții și a decăderii inevitabile. Versurile creează o atmosferă melancolică, invitând la reflecție asupra condiției umane.

Lasă un comentariu