O, ceartă soarta azi de dragul meu,
Zeița vinovată c-am căzut,
Că nu mi-a dat în viață ce-am vrut eu,
Ci doar un rol, să mă comport plăcut.
De-aceea am și fost stigmatizat,
Iar firea mea cumva s-a murdărit
Cum boiangiul mâna și-a pătat;
Tu roagă-te să fiu reînnoit.
Și între timp, cuminte voi sorbi
Oțet de leac, să curăț răul meu
Și că-i ceva amar nu voi gândi,
Nici că pedeapsa-i dublă și mi-e greu.
Ai milă, drag amic, căci eu socot
Că mila ta mă vindecă de tot.
Sensul versurilor
The poem expresses a lament about the speaker's perceived flaws and the role fate has played in shaping them. The speaker seeks redemption and healing through the compassion of a friend, acknowledging their own imperfections and the bitterness of their experiences.