Genunchiul tău povestea nașterea copacilor.
Drumul era felin și-ți devora ochii.
La han, un copil confunda melodia
cu părul tău. La câți sori
aduceai mângâierea celei mai blânde aurore?
Călătorii s-au rătăcit. A fost de ajuns
umărul tău înflăcărat pentru ca oceanele
să te asculte. Uneori erai nebunia
înfășurată ca o floare printre scoici.
Roua cu roua vorbea despre gura ta fragedă.
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune mistică între natură și emoțiile umane, folosind imagini poetice și metafore. Versurile sugerează o călătorie interioară, unde elemente ale naturii reflectă stări sufletești profunde și amintiri.