Alerg călare p-un butoi
Spre locul ce-l visez,
Alerg nebun spre lucruri noi
Sau îmi imaginez?
Alerg pe loc gândind la noi,
Să sper nu mai cutez.
Alerg și-acum gândind la voi,
Vreau să vă spun un crez.
Am alergat d-afară către mine
Și am ajuns la miez,
Am alergat așa gândind că-i bine,
Că dau d-un nou botez.
Alerg din nou,
Mă alerg în sine,
Oare mă automarginalizez?
Alerg pe jar încins, pe vine
Și spiritul încerc să îl dresez.
Alerg acum ‘napoi din centrul stins,
Oare ce cale-o să urmez?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare interioară frenetică, o goană după sens și identitate. Protagonistul se simte pierdut, alergând constant, dar fără a găsi o direcție clară, oscilând între speranță și disperare.