Singurătatea în adâncul retoric,
tristețe de apă, nevorbitoare
— cu gura la gura înecatului sorbi
din el aer de sânge și apă.
Cu ochii deschiși în adâncul retoric,
unde stă un poem fastuos.
Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor,
Ultima vorbă a înecatului
bulbucește la suprafață într-o limbă străină.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și tristețe profundă, folosind imagini poetice legate de moarte și înec. Poemul sugerează o căutare a sensului în adâncurile retoricii și ale experiențelor umane extreme.