inecat

Dinu Flamand – Poemul Fastuos

de

Singurătatea în adâncul retoric,tristețe de apă, nevorbitoare— cu gura la gura înecatului sorbidin el aer de sânge și apă.Cu ochii deschiși în adâncul retoric,unde stă un poem fastuos.Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor,Ultima vorbă a înecatuluibulbucește la suprafață într-o limbă străină.

Leonid Dimov – Dostoievskiana

de

Am văzut cum s-a înecatO fetiță mică, din greșeală.Era toamnă. Cerul pudratCu scamă tulbure și glacială.Ruginiseră ierburile pe mal,Nici țipenie în ținut.Atârnau cârpele verticalDeparte, pe șlepul neprevăzut.Și un hohot de râs s-a auzitDe parc-ar fi fost ascuns cinevaPrin tufișuri de bronz coclitÎntinse dincolo de șosea.