poemul fastuos

Singurătatea în adâncul retoric,tristețe de apă, nevorbitoare— cu gura la gura înecatului sorbidin el aer de sânge și apă.Cu ochii deschiși în adâncul retoric,unde stă un poem fastuos.Cu ochii larg deschiși spre fuioarele frazelor,Ultima vorbă a înecatuluibulbucește la suprafață într-o limbă străină.