Palidul eter adie în mirate, albe ori,
lujere de fum la Delos, (cer de arme cristaline)
când la occident de inimi, cu arhaici meteori,
apele rotesc nervoase fluxul stepelor prea pline.
O, de-ar fi precum de gânduri nava mai fluidă ca a
stepei insomnii agită fosforoasele maree,
gemma arctică ferită de salinele Egee –
mai albastră (mai dorită) seară Nausicaa.
Sensul versurilor
Piesa evocă o stare de melancolie și nostalgie, folosind imagini poetice ale naturii și mitologiei. Vorbește despre dorința de evadare și căutarea unui ideal pierdut.