egloga

Dan Botta – Eglogă

de

Palidul eter adie în mirate, albe ori,lujere de fum la Delos, (cer de arme cristaline)când la occident de inimi, cu arhaici meteori,apele rotesc nervoase fluxul stepelor prea pline.O, de-ar fi precum de gânduri nava mai fluidă ca astepei insomnii agită fosforoasele maree,gemma arctică ferită de salinele Egee –mai albastră (mai dorită) seară Nausicaa.

George Țărnea – Egloga Destinului Tragic

de

Poporul meu contemplativA fost belit în mod festiv.Să știe chiar de la-nceputPe mâna cui a încăputȘi să n-aștepte ani mai buniDe la marmita cu minuni.Că el, oricum, din post în post,E învățat s-o ducă prostȘi hărăzit să fie trist.M-apucă plânsul, deci exist!