Sub luna plină,
Cu farmecul ce-n jos se lasă,
Oricare coperiș de casă
E baltă de lumină. Albastră noapte
E toată ploaie argintie,
Un vis de-naltă poezie,
De cântec și de șoapte. Din lumi astrale
Magia înfășurătoare
Cuprinde în a ei splendoare
A plângerilor vale.
Sub pulberi de aur,
Sub stele, flori scânteietoare,
Ce griji pot fi predominatoare,
Și ce destin, balaur? O! cer, natură,
O! Dumnezeu, mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem și ură.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de elevație spirituală și emoțională sub influența frumuseții naturii și a divinității. Vorbitorul găsește consolare și speranță, depășind greutățile vieții prin contemplarea cerului, a naturii și a misterului divin.