Versuri corectate și adnotate
Natura ne-a iubit din totdeauna,Un munte ne-a chemat și ne-a unit!Cântam la foc și ne îngânam cu lunaVoioși că prietenii s-au regăsit. Împovărați cu dor de drumețieNe-am adunat mai mulți an după anȘi muntele a început să știeCă Slobozia este un club montan. Refren: Suntem hoinarii ce mergem pe creste,Doine cu sfinte orchestreȘi cântec de … Citește mai mult
Astăzi superb,Mâine sumbru,EsteCă scriu frumos.Și, poate,RezervăDe visări,Dar suflet mai viteazTăceriDe viitor.Dar suflet mai viteazPeste cancanuri,Sau șicaneO, la țară,Cu amintiri burgheze,Într-un conacO simfonieDe pe stradăM-a deviat muzical
Precum suav-aromăa florilor plăpânde.De zefir se ridică,se-nalţă şi se-ntindePe ape şi câmpii;Precum raza de soareprin spaţii străbateŞi duce-a ei luminăpe globuri depărtateL-a sferelor copii.Astfel acum în ceruricreştina voastră rugăA străbătut ca razacu-a fulgerului fugăL-al lumii creator,Şi spiritele bunel-a lui sfinte picioarePrea bucuros supus-aupioasa adorareDe voi făcută-n zori.Atuncea, stând în tronu-iputerea cea divinăCăreia şi Arhanghelişi Serafimi … Citește mai mult
„Interrogavi solem, lunam, stellaset responderunt: Non sumus Deustuus; quaere super nos!”Augustin.În zbor ușor, ca niște albe stoluri,Ne-om ridica deasupra lumii noastre.Ne-or fermeca misterioase goluri,Ne-or îmbia vecinătăți de astre.Vom auzi în nesfârșiri de spațiiCum stelele, rotind pe-aceeași cale,Urzesc în mers, din ritmice vibrații,De-a pururi armonii universale.Și-n treacăt, din ținuturi în ținuturi,Azurul depărtărilor albastreS-o scutura ca pulberea … Citește mai mult
Cunosc atâți netrebnici care zic:„Să nu pui preț pe anii care zboară!”Ei nu pricep că viața-i o comoarăȘi nu prevăd în moarte-un inamic.Lor li se pare natural să moară,Că după moarte nu mai e nimic:Nu știu că firea e un alambic,În care tot renaște-a doua oară.Sub care formă viața-o să te chemeCa s-o trăiești din … Citește mai mult
Sub luna plină,Cu farmecul ce-n jos se lasă,Oricare coperiș de casăE baltă de lumină. Albastră noapteE toată ploaie argintie,Un vis de-naltă poezie,De cântec și de șoapte. Din lumi astraleMagia înfășurătoareCuprinde în a ei splendoareA plângerilor vale.Sub pulberi de aur,Sub stele, flori scânteietoare,Ce griji pot fi predominatoare,Și ce destin, balaur? O! cer, natură,O! Dumnezeu, mister albastru,M-ai … Citește mai mult
Mă străduiescSă te desprind din suflet,Sfânt ideal al existenței mele.Să te așez pe soclul veșniciei,Cu vârful înălțatPână la stele.În fiecare ziAprind scânteiaAdânc să ardă-n trupul tău de vise,Când majestuos,Vei triumfa în zareSfidând pustiul negrelor abise.Voi izbutiSă te înalț din humaÎn care gemi cu-ntraripări divine?Voi reușiSă torn în tine bronzulDurerilor ce s-au abătut în mine?O, cum … Citește mai mult
Cine a mers cel mai departe? Pentru că nu m-am dus mai departe!Și cine a fost doar? Căci aș fi cea mai dreaptă persoană a pământului;Și cine este cel mai precaut? Pentru că aș fi mai precaut;Și cine a fost cel mai fericit? O, cred că sunt eu! Cred că nimeni nu a fost vreodată … Citește mai mult