Într-o baltă ce băltește
La o margine de sat,
Printre-orăcăieli, gândește
Că nu prea mai e de stat.
Între broaște, el, brotacul,
Poate-ar fi cel mai dorit,
Vorba ceea: ca burlacul
Tânăr și neliniștit.
Dar o vorbă strecurată
De un șarpe necurat,
Chiar de-o fi adevărată,
L-a cam marginalizat.
Nicio broască nu-l iubește,
Toți broscoii-l ocolesc,
Ca un cuc-de-mâl trăiește,
Mormolocii nu-l cinstesc.
Peștii din bălțita baltă,
Simt în solzi frisoanele.
Inima, de-o au, tresaltă
‘n toate lighioanele.
Care-i vorba, de le pare
Mai ceva ca un fibrom?
Cic-ar fi vrăjitul care
Este, pe sub piele, om.
Sensul versurilor
Un brotac este marginalizat de comunitatea sa din cauza unui zvon răspândit de un șarpe, care îl face să fie văzut ca un paria. Zvonul sugerează că el ar fi, de fapt, un om sub piele, provocând frică și respingere.