Rondelul coroanelor nepieritoare.
Coroane-n veci nepieritoare
Dintre frunzișurile mari
Ale bătrânilor stejari:
Mi-așterne umbra sub picioare.
Ducându-mi pașii solitari,
Pe sub pădurea cântătoare,
Coroane-n veci nepieritoare
Simt în frunzișurile mari.
Aleea e-n apus de soare. –
Se urcă flăcări tot mai tari,
Și se răsfrâng, scânteietoare,
Printre copacii seculari,
Coroane-n veci nepieritoare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o plimbare solitară printr-o pădure veche, unde coroanele copacilor seculari simbolizează eternitatea și continuitatea. Naratorul reflectă asupra trecerii timpului și asupra frumuseții persistente a naturii, într-o atmosferă melancolică, marcată de apusul soarelui.