Sub pașii noștri, singuri pe un drum,
Se-aude trecerea de clipe-alese,
Împrăștiind un delicat parfum
Din frunze, pentru oameni, ne-nțelese.
Au fost, în timp, dorințele din muguri,
Apoi un verde-n rai de împliniri,
Și-au căutat destinele prin cruguri,
Iar ce-a rămas, foșnește-n amintiri.
Să fie drum sau trecere prin viața
Asemenea c-o salbă de copaci,
Cu început și cu sfârșit în ceața
Pe care-ncerci, adesea, s-o desfaci?.
Întindem pașii înspre ca va fi
Și-adulmecăm, din frunzele uscate,
Parfumul toamnei dintr-o nouă zi,
Pășind pe salba spre eternitate.
Daniel Vișan-Dimitriu
(16 sept. 2021, Vol. „Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții, comparând-o cu o salbă de copaci. Vorbește despre amintiri și căutarea sensului în frumusețea naturii și în ciclul vieții.