Privirile mele se-alintă cu flori,
din gânduri mi-alung și tristețe și nori,
iar jurul pe care îmi place să-l am
se pierde-n pădurea cu frunze pe ram.
Mă-ndeamnă un gând să mă-ntind pe pământ
să prind între gene-al petalelor cânt,
s-aud, ca prin vis, clopoței albaștrii,
în clinchet voios, afirmând: „Va veni!”.
Ascult, fermecat, adieri de cuvânt
venite s-aline eternul frământ
al celui ce-așteaptă și încă-i stingher,
legat prin culori ce încântă, de cer.
Încerc să îți simt cunoscutul parfum,
s-aud cum te-apropii – o boare pe drum –
plutind încântată spre starea de vis
în care te-aștept cu iubire, deschis.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă și visătoare, în care eul liric se conectează cu natura și așteaptă cu iubire o prezență dragă. Este o invitație la evadare și la trăirea intensă a emoțiilor.