E timpul! – spuse ploaia într-o zi
Prin stropii toamnei deveniți mai reci
Decât atâtea gânduri ce-or veni
Când se vor stinge vechile poteci.
Căci pe pământ și-n cer se vor schimba
Culori, și obiceiuri, și senin,
În altceva, ce poate-ar însemna
Culoarea verii în culori de chin.
Ar duce zorii luminoși în vis
Și-ar transforma albastru-n cenușiu
Pe cerul care-ar deveni închis
De nori ce-ar speria tot ce e viu.
Tăcerea zilelor ar deveni
Un laitmotiv al toamnei, un ecou
Al sunetelor nopții, care-ar fi
Mai limpezi pe al cerului panou.
Dar dacă ne va fi un timp mai bun,
Un anotimp cu noi mărinimos,
Cu zile-n care grijile apun?
În toamnă, uneori, e mai frumos!
Sensul versurilor
Piesa descrie schimbările aduse de toamnă, atât în natură, cât și în starea de spirit. Explorează melancolia și frumusețea acestui anotimp, sugerând că, uneori, toamna poate aduce și momente frumoase și liniștitoare.