Privind seninul zilelor de mai,
Întregu-mi trup devine-o colivie
În care aripile-și reînvie
Acel ce-a coborât cândva din Rai.
Și pleacă, se-adâncește-n zile noi
Pe care le întreabă dacă nu-s,
Din întâmplare, cele ce s-au dus
Când mai treceam prin ele amândoi.
Nu sunt acelea însă, într-o zi
Când peste nori s-a întâmplat să fie
Un suflet dintr-o altă colivie,
A întâlnit tot ce-și putea dori.
Și s-au iubit sub flori de liliac
În așteptarea florilor de tei,
Cu patima ivită-n ochii ei
Sub cer albastru, devenit iatac.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste idilică, născută într-un cadru natural feeric, sub cerul albastru al lunii mai. Este o rememorare a unei iubiri pure și pasionale, plină de speranță și așteptare.