Daniel Vişan-Dimitriu – Iatacul Cerului de Mai

Privind seninul zilelor de mai,Întregu-mi trup devine-o colivieÎn care aripile-și reînvieAcel ce-a coborât cândva din Rai.Și pleacă, se-adâncește-n zile noiPe care le întreabă dacă nu-s,Din întâmplare, cele ce s-au dusCând mai treceam prin ele amândoi.Nu sunt acelea însă, într-o ziCând peste nori s-a întâmplat să fieUn suflet dintr-o altă colivie,A întâlnit tot ce-și putea dori.Și … Citește mai mult