Puțini au fost acei ce au văzut-o
rotindu-se-n lumina Lunii pline
deasupra apelor ce le deține,
dar taina ce-o-nsoțea nu au știut-o.
În seara strălucirilor de apă,
ea vine printre umbre-nșelătoare,
c-un chip cuprins de-o vagă-ntunecare
și c-un veșmânt ce pare-a nopții pleoapă.
De peste prund, în margini de pădure,
un foșnet peste frunzele uscate
anunță o ființă ce răzbate
poteci misterioase și obscure.
Asemeni ei, cuprinsă-n fum și ceață,
plutește peste firele de iarbă
spre apa care-așteaptă s-o absoarbă,
o umbră care jurul, tot, îngheață.
Se întâlnesc și pleacă împreună,
urmând cărări de neamul lor știute,
spre adâncimi de timp necunoscute,
ascunse-n raze reci, sub clar de Lună.
Sensul versurilor
Piesa descrie o entitate misterioasă asociată cu lumina lunii și apele, care se deplasează prin peisaje nocturne, învăluită în secrete și obscuritate. Sugerează o lume ascunsă și o călătorie spre adâncimi necunoscute, sub clar de lună.