Apusul m-a surprins pe o cărare
Cu șerpuire-n umbrele prelungi,
Când ai venit, grăbindu-te s-ajungi
Să-mbogățești pădurea cu o floare.
Erau destule-acolo, dar, cu tine,
Părea că doar atunci s-a întregit
Decorul primăverii ce-a venit
Și a surprins apusul și pe mine.
Pășeai cu mersul fin al căprioarei,
Alunecai ca roua peste flori,
Erai un vis și îmi dădeai fiori,
Parfumul m-atrăgea cu urma boarei.
Nu mai știam pe unde-mi e cărarea,
Lumina din amurg te-ndepărta
Și-am început să merg pe urma ta,
Dorindu-mi să continue visarea.
Și te-am visat în noaptea ce venise,
Robindu-mă în brațe și dorinți,
Încătușându-mă cu ochi fierbinți,
În visul ce fugise dintre vise.
Daniel Vișan-Dimitriu
(26 mar. 2022, Vol. “Aripi de azur”)
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire romantică într-un cadru natural idilic, transformată într-un vis intens și captivant. Eul liric este atras de frumusețea și grația persoanei iubite, pierzându-se în visare și dorind ca această stare să continue.