Ochii cu care văd atât de ușor
or să se închidă. Inima prietenoasă mi se va opri.
N-o să mai stau în picioare.
Adulmecați-mă, curând n-o să vă mai placă – bleah –
mai rău decât spitalul de ciumați; și gândirea mea dusă toată
& dispariția soarelui.
Dispariția lunii, pe care Henry o iubea
în nopți fermecătoare când tânărul Henry era mișcat
de domnișoare delicate
cu chiloței sfâșiați, guri deschise pentru sărutat.
Se spune despre coșciug că se închide cu un zgomot
& e coborât sub pământ!.
Acum deci gândirea lui e dusă, îngropat corpul lui mort,
ce-o să fie acum cu adorabila Micuța Twiss
& doamna lui,
vor organiza ele un festival cu tam-tam întru lauda lui
vor deveni lectorii conferențiari
muncind pe operele lui?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și a inevitabilității morții. Vorbitorul anticipează sfârșitul și se întreabă cum va fi amintit, evocând imagini ale trecutului și ale efemerității vieții.