Trapul întârzie-aici
Între smucire și mână
Astfel, strunit, se răci
Dorul care-n zări îl mână
Stau pe-un armăsar focos
Minunat de credincios:
Nemișcat, deși-n mișcare.
Dar cât frâu îmi cere locul
Spre-a-mi închide-n bronz tot focul,
Limpede-n friguri de zare!
Sensul versurilor
Poezia explorează conflictul dintre dorință și control, sugerând că artistul trebuie să-și înfrâneze pasiunile pentru a crea o operă de artă durabilă. Statuia ecvestră devine o metaforă pentru această luptă internă, reprezentând un echilibru fragil între mișcare și imobilitate.