Versuri corectate și adnotate
Azi am găsit pe dună un braț alb de statuie,Un braț furat de valuri de cine știe unde…Al cui a fost odată, cine-ar putea să spuie,Când a căzut în mare, cine-ar putea răspunde?E-un braț alb de femeie, fărâmat mai sus de umăr,Și marmora-i atâta de clară și curată,Încât nu-ți vine-a crede că ani fără de … Citește mai mult
Acolo, unde dorurile suieSub pleoapa caldă-a munților din noiPe-o cărăruie dinspre amândoiAm poposit ca să-ți ridic statuie.Cioplind în stânci, înmărmureau scânteieIar bulgărul de piatră tresăreaZâmbeam ușor lovind cu dalta-n eaCăci forma ei o-nfățișa femeie.Dar când c-un ultim strigăt de sub cuieCăzu și dalta-n freamăt uluitAm devenit pe-o clipă-nmărmuritUn trup inert privind la o statuie… A … Citește mai mult
Trapul întârzie-aiciÎntre smucire și mânăAstfel, strunit, se răciDorul care-n zări îl mânăStau pe-un armăsar focosMinunat de credincios:Nemișcat, deși-n mișcare.Dar cât frâu îmi cere loculSpre-a-mi închide-n bronz tot focul,Limpede-n friguri de zare!
Într-un parc e o statuie,Seamănă cu chipul tău,Are ochii tăi de zânăCe m-au fermecat mereu,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Statuie, statuie,Piatră blestemată,Tu ai ochii tăi de zână,Inima-i curată,Și când cred că-s fericitMerg la statuie și plângȘi-ți văd chipul tăuCe m-a fermecat mereu.Cobori, Doamne, la statuieȘi dă-i … Citește mai mult
Orașul a fost trezitde statuile apărute peste noapte,ce au plesnit pe străzile orașuluiprecum mugurii pe crengi.Clopotele lupoaicei au fost primele care au sunat chemarea.S-au adunat oamenii ca la slujbă;au ieșit din casele lor întunecateși au venit la mugurii deschișisă-i încerce cu vârful dințilorca de obicei,însă miezul lor era prea dur,lumina de nesuportat le-a uscat ochiiși … Citește mai mult
Noi cei care am pornit în acest pelerinajel se uita la statuile ruptea devenit distras și a spus că viața nu este atât de ușor de pierdutcă moartea nu a explorat căiși justiția sa particulară;că în timp ce noi, încă în picioare, murim,afiliat în piatrăuniți în duritate și slăbiciune,morții antice au scăpat din cerc și … Citește mai mult
Tinerețe-ncremenită,O statuie, statuie a abisului uman..Marele tumult de după multe drumuriRoade dintr-o stâncăCu vârful buzelor.
Și acum îmi spui că vii– și să mă pregătesc –că vii cu mare năvală.Îmi făgăduiești marea cu sareași-mi spui: o neliniște epocalăte va cutremura.Te întreb: când?Tu îmi spui: curând, curând….Apoi trec o sută de ani.Eu am rămas nemișcată,surâzând, surâzând…
Sufletu-mi dă brânci, în magia unor stânci,Vasele mi le descurci, inima-mi curgi!În dungi și pori, cioplit în scări, ciuntit parcă de chiori..Un monolit.Om neclintit ce vreau să știu..De ce sunt viu?.. În piei și oase de granit,Din coapse-nmărmurit, de ochii ei sunt împietritOchii de Vasilisc, meduză ce mă schimbi în sfinxRâsu-ți de linx..Te-ntrebi.. „Oare vorbește? … Citește mai mult
Aș vrea să fiu doar un crâmpeica de la mine începând ceilalțisă născocească, să sărbătoreascăsă se amăgească.Sunt o virgulă:ghiciți voi textul.Sunt un ochi:voi hotărâțidacă-aparținereptilei, pasărei,pilotului rătăcit în ceață.Sunt restulunei capitale,al unei teoremecare va trebui să fie demonstrată.Sunt cenușa,sunt spicul:totul e pârjolitși totul va renaște.Inspir:nu-mi cerețisă fiu și inspiratștiți foarte bine că statuile trainicen-au trup.