Pătruns-au zorii. Oglinda se desface
Și adevărul vrea o nouă zare.
Fără-a-și trăda, laș, punctul de plecare
Ce-i vechi se-ndepărtează lin, în pace.
Și-astfel, latentă confruntare-n mit,
Mai pure încă formele se-avântă.
Măsura lor e grație ce cântă,
Esențele-n reflexe se transmit.
Un material ușor și foarte pur
Se izolează mândru și precis.
Exactitatea prinde nou contur.
Spre seară umbre grele se cobor
Acumulând odihnă, și deschis
Rămâne adevăru-n seama lor.
Jorge Guillén – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de adevăr și transformare prin metafora oglinzii. Ea sugerează că adevărul se dezvăluie treptat, iar vechile perspective se estompează, lăsând loc unor forme mai pure și unei înțelegeri mai profunde.