Sunt lucrurile toate numai șoapte
Dintr-un idiom în care, încropită,
Galimatia aceasta infinită
O spune-ntruna omul, zi și noapte.
Istoria e toată-aici. Tu, eu.
Cartagina și Roma, agonie,
Hazard și taină și criptografie
Și Turnul Babel, năruit mereu.
Ascuns de nume-i lucrul nenumit.
Simțit-am azi cum umbra-i gravitează
În ac lucid, ușor, ce stă de pază.
Și stăruie s-ajungă-n infinit,
Având ceva de ceas de vis ivit
Și somn de pasăre ce s-a trezit.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea existenței umane și a istoriei, sugerând că viața este un idiom complex, plin de mistere și contradicții. Caută un sens ascuns dincolo de aparențe, un adevăr nenumit, dar simțit intuitiv.
