Poți să contempli tragicul scenariu
Și orice lucru-n locul potrivit;
Didonei spada i s-a hărăzit,
Ursitu-i-au un ban lui Balizariu.
Te-nverșunezi războiul căutând
În bronz de hexametri neguros,
Când ai aici pământul argilos
Și sângele și groapa de mormânt.
La pândă stă oglinda neștiută
Ce-al tău reflex visează spre-a uita
Din ceasul greu de suferință mută.
Sfârșitul te-mpresoară: casa-n care
Se scurge-ncet grăbita-ți inserare
Și-un colț de stradă. E viața ta.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra inevitabilității îmbătrânirii și apropierii de finalul vieții. Vorbește despre contemplarea trecutului și acceptarea prezentului, chiar dacă acesta este marcat de suferință și pierdere. Finalul subliniază că viața, cu toate aspectele ei, se reduce la un spațiu limitat și la o scurgere inexorabilă a timpului.