„O gospodină de-aș fi, la casa-mi, să am eu ce-mi trebui,
Cinstită aș fi și voioasă, cu drag săruta-mi-aș bărbatul.”
Așa îmi cânta, printre alte cântece proaste, o fetișcană,
Mie-n Veneția; și n-am auzit nicicând ruga ei evlavioasă.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un contrast ironic între dorința unei fete de a fi o gospodină cinstită și realitatea unei vieți superficiale, posibil trăită într-un loc exotic precum Veneția. Naratorul exprimă un sentiment de dezaprobare față de această dorință, sugerând o lipsă de autenticitate.