Dornburg, august 1828.
Vrei să mă lași de-ndată!
Ce-aproape îmi erai!
Zarea-n nori înnegurată
Te răpește de pe plai.
Însă tu îmi simți tristețea,
Dunga ta se șterge ca o stea;
Stă dovadă frumusețea,
Oricât de departe-i ea.
Suie! tot mai luminoasă,
Drum curat și strălucit!
Inima mi-e dureroasă,
Ceasul este fericit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de tristețe și dorință în fața unei despărțiri iminente, contemplând frumusețea naturii ca o consolare. Vorbitorul își exprimă durerea, dar recunoaște și frumusețea momentului, chiar și în tristețe.