Johann Wolfgang Von Goethe – Răsăritului de Lună Plină
Dornburg, august 1828.Vrei să mă lași de-ndată!Ce-aproape îmi erai!Zarea-n nori înneguratăTe răpește de pe plai.Însă tu îmi simți tristețea,Dunga ta se șterge ca o stea;Stă dovadă frumusețea,Oricât de departe-i ea.Suie! tot mai luminoasă,Drum curat și strălucit!Inima mi-e dureroasă,Ceasul este fericit.