Mi-e gândul iar hoinar prin munți
Prin văi și chei, Bucegii mei
Și simt pe căpriorii tăcuți
Păzindu-se uitați de zei.
Refren: Parfumul florilor de colț
Te-ndeamnă pe stâncă să sui
Pe Brană, pe jnepeni, pe Colți,
Pe Acele Morarului.
Soarele-ncet coboară
Ușor s-a dus înspre apus
Liniștea mă-nfioară
Acolo sus, înspre apus.
Refren2: S-aud izvorul clipocind
Și vântul ce adie alinare
Și stele pe boltă se aprind
Nici focul nu l-am uitat.
Usor s-a dus înspre apus
Prin văi și chei, Bucegii mei.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie contemplativă prin munți, evocând sentimente de liniște și melancolie. Naratorul își lasă gândurile să vagabondeze prin peisajele naturale, simțind o conexiune profundă cu mediul înconjurător și cu amintiri uitate.