1892, iulie 24, Lui N. Cantili.
Sub cer de soare poleit
Sclipește holda-ngălbenită,
Din zbor o barză ostenită
Pe turla neagră s-a oprit.
Pe drumul poștei prăfuit
Visează salcia-nflorită..
Sub cer de soare poleit
Sclipește holda-ngălbenită.
Iar vântul serii-mbălsămit,
În goana lui nestăvilită,
Apleacă iarba necosită
Ce murmură nedefinit,
Sub cer de soare poleit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj rural idilic de vară, evocând un sentiment de nostalgie și contemplare a trecerii timpului. Natura este personificată, iar detaliile vizuale creează o atmosferă liniștită și melancolică.