În septembrie
când argintul topit
pică lin
peste noaptea grădinii,
Moartea, bătrâna zeflemitoare,
vine șoptindu-ți
ca un prieten delicat,
ce-și amintește de tine.
Sub trandafirii verii
când purpuriul aprins
se îngână cu-amurgul
frunzelor roșii sălbatice,
iubirea cu mâini mici
venind te atinge,
deșteaptă mii de amintiri
și delicat îți șoptește
întrebări fără răspuns.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii timpului și a amintirilor, juxtapuse cu inevitabilitatea morții și atingerea delicată a iubirii. Sentimentul general este unul de melancolie și introspecție, reflectând asupra întrebărilor fără răspuns pe care viața le ridică.