Greierul în desfătare,
Petrecând vara cu cântare,
Deodată se trezește
Că afară viscolește,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Și se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân’ la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar așa l-a întrebat:
– Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai?
– Eu cântam
În petrecere cu toți.
– Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poți,
Iar la vară fă ca mine.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o fabulă clasică despre importanța muncii și a pregătirii pentru viitor. Greierul, care a petrecut vara cântând, se confruntă cu foametea în timpul iernii și cere ajutorul furnicii, care a muncit din greu pentru a-și asigura provizii. Morala este că trebuie să fim responsabili și să ne pregătim pentru vremurile grele.