Versuri corectate și adnotate
În timp ce scriuPe tocul meuSe urcă o furnică.Știe și știuCă n-are de ceSă-i fie frică.Nici s-o alung,Nici s-o omor,Nu-mi stă în fire.O singură nenorocire:Fără s-o observ, din greșeală,S-o moi cu penița în cernealăȘi să devină singura furnică albastrăDe pe planeta noastră.Ba, dacă bea din cerneală un pic,Nu se mai poate face nimic:Devine singura furnică … Citește mai mult
– Surioară dragă, am…– Am venit să-mi dai și mie…– Pân’ la primăvară…– N-am.– …un grăunte… ai o mie.– N-am.– Dar toată lumea știe:E doar lucru cunoscut.– Am, da’ nu vreausă-mprumut!Astă-vară ce-ai făcut?– Am cântat…– Acuma joacă!– Îmi e foame, c-aș juca…– Joacă…– Nu mă enerva,Că-s nervos… îmi dai, or…– Ba.– Ești zgârcită…– Mă-nchin.– da’ … Citește mai mult
Merge elefantul singur seara pe aleeO furnică-i dă din mână, chipurile, să steieEl măcar nu se uită și nici n-are fricăDar furnica cheamă încă o furnicăUnde-s doi, puterea crește, spune-o vorbă vecheOi fi tu elefant, dar dacă n-ai pereche-i greuSituația-i tot mai mult a ploaieFurnica-i hotărâtă să-l ieie la bătaie– Pe elefant?– Pe elefant să … Citește mai mult
Vine melcul supăratO furnică l-a pișcatȘi cum vine, pâș-pâș-pâșSe-ntâlni cu-n cărăbușStrigă melcu-n gura mare:– Nu te mai prăji la soare,Date-ncolo, nu-mi sta-n drumCă te iau în coarne-acum.
Greierele și Furnica, traducere liberă de Marius Alexandru.De cu zori și până-n seară,Bucuros cu-a lui chitară,Vara-ntreagă a petrecut,Nici în cot nu l-a durut.Dar când iarna a venit,Când crivățul s-a pornit,Greierele, trist, flămând,S-a trezit speriat de-un gând!Ce mă fac eu până-n vară?Fără-o boabă de secară,Fără-o ramă, fără-o muscă,Vai, stomacul mi se uscă!Și se duse la vecina,Seara… … Citește mai mult
O furnică de optsprezece metri nu există,Cu pălărie pe cap,Nu există, nu există.O furnică trăgând o căruțăPlină ochi cu pinguini și rațe,Nu există, nu există.O furnică vorbitoare de limba franceză;Vorbitoare de latină și javaneză,Nu există, nu există.Ei! Și de ce n-ar exista?
Suie frunza, urcă ram:„Tare mult de lucru am!”Trece valea, trece coasta:„Tare-i scurtă viața asta!”
Peste dealuri zgribulite,Peste țarini zdrențuite,A venit așa, deodată,Toamna cea întunecată.Lungă, slabă și zăludă,Botezând natura udăC-un mănunchi de ciumafai, –Când se scutură de ciudă,Împrejurul ei departeRisipește-n evantaiPloi mărunte,Frunze moarte,Stropi de tină,Guturai..Și cum vine de la munte,BlestemândȘi lăcrimând,Toți ciulinii de pe valeSe pitesc prin văgăuni,Iar măceșii de pe câmpuriO întâmpină în caleCu grăbite plecăciuni..Doar pe coastă, la … Citește mai mult
O furnică duce-n spateUn grăunte jumătate.– Încotro fugi, surioară?– Ia, mă duc şi eu la moarăŞi-s grăbită, şi-s grăbită,Că mi-i casa ne-ngrijităŞi mi-s rufele la soareŞi copiii-mi cer mâncare.Că la noi în muşuroiNu e timp pentru zăbavă,Că de n-am fi de ispravăAr fi vai ş-amar de noi.
În liniștea de aur a serii, omul ară…Și plugul greu, și boii, și el, par jucăriiDe lemn pe șahul negru și verde din câmpii:Deasupra lor domnește un cer de primăvară.În brazda răsturnată, din care germinarăAtâtea azimi albe – dar pentru alți copii,Adânc înfige fierul, și-n gânduri cenușiiSe-oprește, frânt în două de truda seculară.Dar n-a văzut … Citește mai mult