Ei în ochii mei trăiesc,
ei în ochii mei iubesc,
ei în ochii mei gândesc,
ochii mei și-i amintesc.
Trece Nimeni visător,
blond și-nmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e, a venit,
cel ce e, s-a risipit,
lângă tâmpla mea începe
plus și minus infinit.
Trupul și-l voia înfrânt,
ora matură căzând,
sclavă cercului de zgomot
ce-l înscriu monologând.
Fața mea-i oglindă rea,
îi dizolvă chipu-n ea,
i-a topit obrazul palid
chipul care-i răspundea.
Trece Nimeni visător,
pur și-nmărmuritor,
printr-un veșnic șir de numeni
la același numitor.
Cel ce nu e, a venit,
cel ce e, s-a risipit,
eu însămânțez în lucruri
sufletul lui Heraclit.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii timpului și a identității efemere. Eul liric reflectă asupra naturii schimbătoare a realității și asupra pierderii de sine, folosind simboluri precum ceasornicul și figura lui Nimeni pentru a ilustra aceste concepte.