O teamă ai: că te vei sfârși.
Nu vezi că zilnic te sfârșești.
Că mori în amor.
În tristețe.
În dubii.
În dorințe.
Că te înnoiești zilnic.
În amor.
În tristețe.
În dubii.
În dorințe.
Că ești mereu altul.
Mereu același.
Că vei muri la etăți incredibile.
Până ți s-o pierde teama de a muri.
Și atunci vei fi etern.
(1939)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a eternității, sugerând că teama de moarte dispare odată cu acceptarea transformării continue. Prin moartea simbolică în emoții și dorințe, omul se reînnoiește constant, atingând astfel o formă de eternitate.