Cam cât de singur poți fi, înconjurat de atât de mulți
Te îndeamnă să asculți, totuși atât de muți
Cu un zâmbet mut munți, sunt crunt încrunt frunți, sunt crud sunt surd n-aud ce zic cărunți
Antisocial poate de societate în travaliu înconjurat de proști, vreau doar să ies din acvariu
Vreau mamei salariu, să nu-și mai bată joc de ea
Și o turmă de hingheri, după orice fiu de cățea
Ăștia ca mine sfârșesc în bodegi sau spitale
Când realizează ca nu-i spirit să-ți țină de foame
Pă cate doamne știu, doamnele tot pustiu
Și văd tot mai des coarnele agitate că-s încă viu
Doamne, credeam în (trăiește clipa), mai cred și acum
Și nu-i bun că orice plăcere implică bere si fum
Și oricum e aproape de te un sfârșit de drum
Poet nebun compun să asculți, la costum si postum
REFREN
Am ajuns să pot privii absolut tot cu degajare
Închis în lumea mea, ca instinct de conservare
Corigent la purtarea, că tre’ să meriți stima
Cu cât călcam mai mult pe bec, înțelegeam lumina
Posterității las acest glas, ca de năluci
Pe mâini murdar de nuci, copil cu găuri în papuci
Soarta e cum ți-o faci, doar dacă nu ți-o fac alții
Frații ți-s frați, până dau de tentații
Beau până fac palpitații, provoc altercații
Proroc aproape mort, prevăd potop peste alte nații
Suntem barbari, vino cu flori la întâlnire
Cumpară-ți tot din mol, stai în același timp în 3 vile
3 zile în pielea unui om de rang mediu
E deajuns să te conving, că nu există remediu
E simplu când orizontu ți-e la câțiva metrii distanță
Și greu în ultima instanță când iese tot la suprafață
REFREN
Astai sfârșit de ciclu cand zbierei aud șoapte
Astept dricu’,c-o fi logan sau q7
Bag rachiu frate că am zilele numărate
Și-s plin de păcate mă rog să-mi fie iertate
Poate
Înveți din greșeli sau înveți să nu ceri
Ăștia deștepți de azi, sunt doar proștii de ieri
Nu-i rău să speri, rău e sa fi orb si surd
Și împraști rău, crezând că astfel îți faci ție scut
Da e doar castel de lut, prințesele-s zdrențe
Și oricum ai privii unele chestii chiar nu-s coincidențe
Pace pentru mamele singure damele sigure
Și lumină cui lipsește, să nu mai trimită migurile
Naiv, e cel ce înca se mai minunează de vremuri
Degeaba vrei în rai, dacă în fața morții tremuri
Zic tic tac, tic tac numai e mult si bing bang
Eu-s înpăcat cu ce-am cântat ș-am plecat..
BennY!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie și reflecție asupra vieții, a societății și a inevitabilității morții. Artistul își exprimă dezamăgirea față de lume și caută împăcarea cu sine însuși.