Făcutul meu, cuvântul,
Paște-n munte
Imagini verzi sub norii toamnei grei.
Ai mai văzut, mai ții tu minte unde
Șed liniștiți, ca-n lacrimi,
Ochii mei?.
Timpul secat vorbește
Și răspunde
Din tine cineva, fără să vrei.
Trecându-mi dreapta lină peste frunte,
Cu mâna stângă sufletul
Mi-l iei.
În câte-un nor străin ne vom ascunde,
Ca desfrunzit mesteacăn
lângă tei.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și pierdere, folosind imagini din natură pentru a reflecta asupra trecerii timpului și asupra amintirilor. Vorbitorul pare să se adreseze cuiva drag, evocând un sentiment de dor și de căutare a unui loc de refugiu.