Septembrie fără asprimea verii,
el este tot un fel de vară,
însă mai dulce-ntunecat,
vrăjită pânză pictată
noaptea-n murmurele cerii.
Septembrie cu greieri în mătăsuri,
formele norilor suind din mare,
corabie de frunze muritoare
în care vâslele sunt păsări pasuri.
Se pregătesc cu lină hărnicie
să treacă toate dincolo seninul
sub care a-nflorit și s-a copt vinul
Septembrie timid visând în vie
ci nu se va lăsa el dus rai simplu
va sta deasupra ta și-a mea tot timpul
Sensul versurilor
Piesa descrie atmosfera melancolică a lunii septembrie, o tranziție dulce-amară de la vară spre toamnă. Vorbește despre pregătirea naturii pentru schimbare și despre contemplarea trecerii timpului.