Suspinând în vechiul parc,
Cu privirea ei divină –
Se coboară jos pe tină,
Lăcrimând ca o felină,
Cu ochi umezi, care zac.
S-a desprins din bolta albastră
Încântată melodie,
Scris în vers, în poezie –
Într-a nopții feerie
Cu veșmântul ei de lastră.
Noaptea-n bolta cea senină
Ce se țese mult, cu farmec –
Legănându-se pe pardec
Strălucește singuratec
Reflectând a ei lumină.
O idee prinsă-n vânt,
Plină de informație,
Cu abnegație..
Aduce inspirație,
În versuri și în cânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de inspirație poetică, legată de contemplarea naturii și a frumuseții nopții. Poetul găsește inspirație în elementele simple, transformându-le în versuri și cântece.