Dragă Kitty, raiul este o cameră fără ferestre
Plină cu cărți în toate limbile pământului.
Să nu exagerăm totuși. Trebuie să fie loc.
Oamenii merg, nu zboară din bibliotecă în bibliotecă.
Lectura are nevoie de-o cale de acces.
De pildă, cărțile de poezie mă ajută să respir,
Cele de aventuri să uit de foame și singurătate.
Numai cărțile de dragoste mă deprimă
Deocamdată.
Nu înțeleg însă un lucru:
Cum poate să fie nisipul,
duminica,
atât de albastru?
Costel Zăgan, CONTRAJURNALUL ANNEI FRANK
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de izolare și reflecție, posibil într-un context de detenție sau limitare. Naratorul găsește consolare în lectură, dar este totodată copleșit de anumite emoții și întrebări existențiale.