Trupul meu e o vioară.
Corzii nervilor mă-ntind.
Scriu și totul o să doară.
De la lucruri pân-la gând.
Corzii nervilor mă-ntind.
Soarta iar m-a pus la colț.
Alții au primul cuvânt.
Eu am primul capu-n bolți.
Soarta iar m-a pus la colț.
Scriu și totul o să doară.
De-mi fur anii ca un hoț.
Trupul meu e o vioară.
Corzii nervilor mă-ntind.
Și-aș muri dacă nu cânt.
Costel Zăgan, CEZEISME II
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și suferință, folosind metafora vioarei pentru a ilustra fragilitatea și sensibilitatea artistului. Actul de a scrie devine o necesitate vitală, o modalitate de a supraviețui durerii și de a da sens experiențelor dificile.