Elegie.
Eu sunt din altă lume, din alt veac
Inspir respect și teamă, ca furtuna
Îi simt pe toți cum se retrag și tac
Îi laud sau îi bat – le e totuna.
De ce le este frică tuturor?
Eu vin cu cinstea – ei, cu impostura
Îi pun la zid c-un tir nimicitor
De nu-ndrăznesc nici să deschidă gura.
Ca Gulliver mă simt printre pitici
Toți sunt ridicoli, deși au putere
Leul va fi tot leu printre furnici
Eu sunt stăpân pe-o altfel de avere.
Îmi trag eternitatea de la brazi
Deși e greu să fii statuie-n viață
Eu îmi trăiesc posteritatea azi
Renasc cu o cafea de dimineață.
Nu voi muri de tot, ci voi trăi
Prin faptele și operele mele
Pe crucea mea, un înger va vesti:
„El nu-i aici, e îngropat în stele! ”.
Corneliu Vadim Tudor
30-31 august 2014
Sensul versurilor
Poezia exprimă sentimentul de superioritate al autorului, conștient de propria valoare și de impactul pe care îl va avea asupra posterității. El se vede ca un spirit nemuritor, care transcende limitele vieții și ale morții, lăsând în urmă o moștenire durabilă.