Cu botnițe pe ochi…
Cu ochi sub pleoape
Accelerarea
s-a sustras părerii
crezută de o urmă
fără pași…
dar ploaia
a spălat asfaltul
rupând din el
bucăți întregi de urme;
părerea s-a-ntețit
dar pași au rămas
cu botniță
pe pleoape
scurse-n orbite…
n-am lacrimi să mai plâng!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de izolare și deznădejde. Naratorul se simte constrâns și incapabil să exprime emoții, ajungând la o stare de apatie și lipsă de speranță.