Ce liniște pe negrul vieții cade,
Ce pace se așterne-n mintea mea!
Cu mine sunt de-un timp
Cu mine singur
Călare pe amurgul ce m-a dat
Cărărilor să mă adulmece în noapte și
Cailor ce-mi tropotesc în creier.
Veniți la mine suflete-negrite
De greul vieții aste ne-mplinite
Nici de blestem nici de iubire
Nici de gândire
Fără roți în lanțuri.
Doar umbra celui fost se mai preface
În ce n-a fost mințind că va mai fi
Cu mine singur
Călare pe amurgul vieții mele
Ducându-mă spre zări îndepărtate
Unde m-așteaptă liniștea de veci.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de singurătate și acceptare a morții ca o eliberare. Vorbitorul își găsește pacea în contemplarea sfârșitului, așteptând liniștea eternă.