Charles Simic – Piatra

Piatra.
A intra în interiorul unei pietre
poate fi calea mea.
Las pe altcineva să se transforme în porumbel
sau să scârțâie cu dintele unui tigru.
Sunt fericit să fiu piatră.
Din exterior, piatra e o enigmă:
nimeni nu știe cum să o rezolve.
Pe dinăuntru totuși, va fi răcoare și calm
în ciuda faptului că a fost călcată de o vacă cu toată greutatea sa,
în ciuda faptului că a fost azvârlită în râu de un copil,
piatra se scufundă lent, imperturbabilă,
la fundul râului
unde peștii se apropie pentru a o atinge și asculta.
Am văzut zburând scântei
când două pietre se freacă
așa că poate nu e întuneric înăuntru, până la urmă:
poate o fi existând o lună strălucind
de undeva, precum din spatele unui deal,
cu lumină suficientă pentru a distinge
scrierile ciudate sau harta stelelor
de pe pereții interiori.
GeorgeP

Sensul versurilor

Piesa explorează ideea de a găsi pace și înțelegere interioară prin identificarea cu o piatră. Metafora pietrei sugerează o stare de calm, imperturbabilitate și o enigmă interioară care așteaptă să fie descoperită.

Lasă un comentariu