Vom avea paturi pline de mirosuri lejere,
Canapele profunde cu aspect de morminte,
Și flori multe, bizare, puse pe etajere,
Pentru noi înflorind sub acest cer cuminte.
Folosind cum vor ele fierbințeala divină
Ale noastre dragi inimi devin torțe rebele
Și vedem reflectată a lor dublă lumină
În al meu și-al tău spirit ca-n oglinzi paralele.
Într-o mistică seară, bleu și trandafirie,
Vom schimba între noi o lucire mai vie,
De adio umplută, suspinare răzleață.
Iar apoi un Arhanghel va da ușa deoparte
Și voios va veni să trezească la viață,
Ale noastre oglinzi și văpăile moarte.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema iubirii eterne și a morții, sugerând o legătură spirituală profundă între doi iubiți. Ei anticipează o transformare mistică și o reîntoarcere la viață, depășind limitele fizice.